PRAID , in numele frumusetilor din Transilvania si din lume

O mare adormita sub pamant Te-ai gândit vreodată ce se află sub picioarele tale? Nu doar asfalt, nu doar pământ. Ci poate... o mare de sare. Uscată. Ascunsă. Presată acolo de milioane de ani. Și care, într-o zi, începe să urce. Aceasta e povestea unor locuri ca Praid, Ocna Mureș, Slănic. Și a noastră. Pentru că ceea ce e sub pământ nu e niciodată doar o poveste geologică. E despre casă, siguranță și despre cum putem preveni ce pare de neimaginat. In subsolul Transilvaniei si nu numai, zac straturi vechi de milioane de ani, marturii ale unor mari disparute. Sarea, acest mineral stralucitor si vital, provine din evaporarea unor intinderi marine din erele geologice. Cand spunem ca in adancuri se afla "o mare secata", nu este doar o metafora: sunt efecte reale si masive, care modeleaza si astazi peisajul, locuintele, viata oamenilor.Acum multe milioane de ani, pe teritoriul României era o mare. Nu una turistică, ci una caldă și relativ puțin adâncă în comparație cu oceanele — dar suficient de adâncă pentru a acumula straturi de sare de peste 200 de metri grosime. Într-o epocă extrem de secetoasă, marea a început să se evapore treptat. În urma ei, au rămas aceste depozite uriașe de sare, care s-au compactat și conservat în timp. Peste ele s-a depus timp de milioane de ani pământ, noroi, straturi peste straturi. 

  Ce sunt diapirii si cum se formeaza Dar sarea e ușoară. E ca o ceară. Sub presiune, începe să se deformeze, să urce, să se strecoare în sus prin rocile mai grele. Așa apar așa-numitele diapire — coloane de sare care urcă din adânc și pot ajunge aproape de suprafață. Rocile evaporitice, precum sarea, se formeaza prin evaporarea completa a apelor marine intr-un climat extrem de arid. Ulterior, peste aceste straturi se depun sute de metri de pamant, noroi, argile, gresii. In anumite conditii, datorita densitatii mici si plasticitatii sarii, ea incepe sa "urce" — incet, dar irezistibil — prin straturile superioare, formand ceea ce geologii numesc un diapir. Este un proces lent, dar activ, care poate duce la fisurarea rocilor, aparitia de izvoare saline, sau chiar prabusiri de teren daca golurile lasate in urma exploatarii nu sunt cunoscute si consolidate. 

  Cand sarea inghite casele 

De obicei, sarea stă liniștită. Dar dacă apa pătrunde în subteran și o dizolvă, apar goluri. Pungi de vid. Pe care pământul de deasupra nu le mai poate susține. Așa s-a întâmplat la Ocna Mureș, unde o piață întreagă a fost înghițită de pământ. Așa s-a format și Lacul Ursu, la Sovata, când în 1875 s-a prăbușit tavanul unei galerii abandonate. 3. Exemple de catastrofe saline in Romania In Romania au avut loc mai multe episoade de prabusiri cauzate de structuri saline: • Ocna Mures, unde o buna parte din oras a fost afectata de colapsul unor galerii subterane; • Slanic Prahova, unde s-a intervenit masiv pentru stabilizare; • Lacul Ursu (Sovata), format la 27 mai 1875 in urma unei prabusiri bruste a solului intr-o zona salina, umpluta apoi de apa si saramura – astazi un fenomen natural spectaculos, dar nascut dintr-o drama geologica; • Praid, in mai 2025, unde terenul s-a surpat in apropiere de mina activa, rarul Corun umflat de ploi torentiale a navalit in mina iar autoritatile au fost nevoite sa evacueze locuitori si turisti.

     Lecția de la Praid – un exemplu pozitiv de reacție rapidă 

 În mai 2025, la Praid, autoritățile au reacționat prompt în fața semnalelor de instabilitate. A fost emis mesaj RO-Alert, s-au evacuat 45 de case și au fost mobilizate echipe mixte din mai multe instituții. Au fost aduși scafandri, drone și aparatură de teledetecție pentru a evalua cavitatea în formare. De asemenea, s-a colaborat cu experți internaționali, iar Institutul Geologic al României a fost implicat activ. Această mobilizare este un exemplu de bună practică: s-a aplicat principiul precauției, nu s-a așteptat dezastrul. Ne exprimăm speranța că această intervenție va permite evitarea unui colaps similar celui de la Ocna Mureș sau Slănic. Dacă specialiștii reușesc să „vadă” cu adevărat ce se petrece sub pământ, este șansa unei salvări. În acest caz, atitudinea preventivă, chiar „catastrofistă”, este justificată, pentru că a permis izolarea zonei celei mai periculoase înainte ca locuințele să fie înghițite. Această reacție poate deveni un model și pentru alte localități aflate deasupra diapirelor de sare. 

 Frumusetea si pericolul invizibil 

Ce este paradoxal la structurile saline este ca uneori peisajul de la suprafata este spectaculos: paduri, stanci, izvoare sarate, lacuri unice. Si totusi, sub aceste frumuseti se ascund structuri fragile. Este ca si cum ai pasi deasupra unei mari adormite, ascunse in stanca. Uneori, acea mare se trezeste. 

 Ce putem face: cunoastere, prevenire, actiune 

Cunoasterea subsolului Primul pas este accesul public la date geologice clare. Harti actualizate, ghiduri explicative si educatie minima pentru cetateni pot salva vieti si bunuri. Zonele saline, cunoscute de secole, trebuie tratate cu responsabilitate. 

Monitorizare reala, nu doar impresii turistice Faptul ca o mina este deschisa publicului sau transformata in parc nu inseamna ca intreaga structura este stabila. Avem nevoie de monitorizare continua, cartografiere digitala si sisteme de avertizare timpurie. 

Comunicarea intre geologi, autoritati si cetateni Informatiile trebuie sa circule eficient, fara intarzieri, iar populatia sa fie pregatita cu planuri clare in caz de risc. Lipsa comunicarii poate transforma un fenomen natural intr-o tragedie umana.  

Reparatii inteligente si bune practici In alte tari: • In Germania, minele vechi sunt monitorizate si transformate in arhive, muzee sau centre de studiu. • In Polonia, la Wieliczka, sarea este conservata activ si folosita in educatie. 

Educatia geologica: un aliat in prevenire Copiii si adultii pot invata sa "citeasca" peisajul: izvoare sarate, stanci cu sare vizibila, zone instabile dupa ploaie. Cu o minima formare, comunitatile pot contribui activ la prevenirea riscurilor. 

 Concluzie: sa invatam sa locuim deasupra unei mari ascunse Sarea nu este doar un element banal din bucatarie. Este o forta geologica, o memorie a oceanelor vechi, dar si un risc tainuit. Sa invatam sa o respectam, sa o studiem si sa traim in echilibru cu ea – pentru ca sub pamant, in adancuri, marea inca respira.