O mare adormita sub pamant
Te-ai gândit vreodată ce se află sub picioarele tale? Nu doar asfalt, nu doar
pământ. Ci poate... o mare de sare. Uscată. Ascunsă. Presată acolo de milioane
de ani. Și care, într-o zi, începe să urce. Aceasta e povestea unor locuri ca
Praid, Ocna Mureș, Slănic. Și a noastră. Pentru că ceea ce e sub pământ nu e
niciodată doar o poveste geologică. E despre casă, siguranță și despre cum putem
preveni ce pare de neimaginat. In subsolul Transilvaniei si nu numai, zac
straturi vechi de milioane de ani, marturii ale unor mari disparute. Sarea,
acest mineral stralucitor si vital, provine din evaporarea unor intinderi marine
din erele geologice. Cand spunem ca in adancuri se afla "o mare secata", nu este
doar o metafora: sunt efecte reale si masive, care modeleaza si astazi peisajul,
locuintele, viata oamenilor.Acum multe milioane de ani, pe teritoriul României
era o mare. Nu una turistică, ci una caldă și relativ puțin adâncă în comparație
cu oceanele — dar suficient de adâncă pentru a acumula straturi de sare de peste
200 de metri grosime. Într-o epocă extrem de secetoasă, marea a început să se
evapore treptat. În urma ei, au rămas aceste depozite uriașe de sare, care s-au
compactat și conservat în timp. Peste ele s-a depus timp de milioane de ani
pământ, noroi, straturi peste straturi.
Ce sunt diapirii si cum se formeaza
Dar sarea e ușoară. E ca o ceară. Sub presiune, începe să se deformeze, să urce,
să se strecoare în sus prin rocile mai grele. Așa apar așa-numitele diapire —
coloane de sare care urcă din adânc și pot ajunge aproape de suprafață. Rocile
evaporitice, precum sarea, se formeaza prin evaporarea completa a apelor marine
intr-un climat extrem de arid. Ulterior, peste aceste straturi se depun sute de
metri de pamant, noroi, argile, gresii. In anumite conditii, datorita densitatii
mici si plasticitatii sarii, ea incepe sa "urce" — incet, dar irezistibil — prin
straturile superioare, formand ceea ce geologii numesc un diapir. Este un proces
lent, dar activ, care poate duce la fisurarea rocilor, aparitia de izvoare
saline, sau chiar prabusiri de teren daca golurile lasate in urma exploatarii nu
sunt cunoscute si consolidate.
Cand sarea inghite casele
De obicei, sarea stă liniștită. Dar dacă apa pătrunde în subteran și o dizolvă,
apar goluri. Pungi de vid. Pe care pământul de deasupra nu le mai poate susține.
Așa s-a întâmplat la Ocna Mureș, unde o piață întreagă a fost înghițită de
pământ. Așa s-a format și Lacul Ursu, la Sovata, când în 1875 s-a prăbușit
tavanul unei galerii abandonate. 3. Exemple de catastrofe saline in Romania In
Romania au avut loc mai multe episoade de prabusiri cauzate de structuri saline:
• Ocna Mures, unde o buna parte din oras a fost afectata de colapsul unor
galerii subterane; • Slanic Prahova, unde s-a intervenit masiv pentru
stabilizare; • Lacul Ursu (Sovata), format la 27 mai 1875 in urma unei prabusiri
bruste a solului intr-o zona salina, umpluta apoi de apa si saramura – astazi un
fenomen natural spectaculos, dar nascut dintr-o drama geologica; • Praid, in mai
2025, unde terenul s-a surpat in apropiere de mina activa, rarul Corun umflat de
ploi torentiale a navalit in mina iar autoritatile au fost nevoite sa evacueze
locuitori si turisti.
Lecția de la Praid – un exemplu pozitiv de reacție rapidă
În mai 2025, la Praid, autoritățile au reacționat prompt în fața semnalelor de
instabilitate. A fost emis mesaj RO-Alert, s-au evacuat 45 de case și au fost
mobilizate echipe mixte din mai multe instituții. Au fost aduși scafandri, drone
și aparatură de teledetecție pentru a evalua cavitatea în formare. De asemenea,
s-a colaborat cu experți internaționali, iar Institutul Geologic al României a
fost implicat activ. Această mobilizare este un exemplu de bună practică: s-a
aplicat principiul precauției, nu s-a așteptat dezastrul. Ne exprimăm speranța
că această intervenție va permite evitarea unui colaps similar celui de la Ocna
Mureș sau Slănic. Dacă specialiștii reușesc să „vadă” cu adevărat ce se petrece
sub pământ, este șansa unei salvări. În acest caz, atitudinea preventivă, chiar
„catastrofistă”, este justificată, pentru că a permis izolarea zonei celei mai
periculoase înainte ca locuințele să fie înghițite. Această reacție poate deveni
un model și pentru alte localități aflate deasupra diapirelor de sare.
Frumusetea si pericolul invizibil
Ce este paradoxal la structurile
saline este ca uneori peisajul de la suprafata este spectaculos: paduri, stanci,
izvoare sarate, lacuri unice. Si totusi, sub aceste frumuseti se ascund
structuri fragile. Este ca si cum ai pasi deasupra unei mari adormite, ascunse
in stanca. Uneori, acea mare se trezeste.
Ce putem face: cunoastere, prevenire, actiune
Cunoasterea subsolului Primul pas este accesul public la date geologice
clare. Harti actualizate, ghiduri explicative si educatie minima pentru cetateni
pot salva vieti si bunuri. Zonele saline, cunoscute de secole, trebuie tratate
cu responsabilitate.
Monitorizare reala, nu doar impresii turistice Faptul
ca o mina este deschisa publicului sau transformata in parc nu inseamna ca
intreaga structura este stabila. Avem nevoie de monitorizare continua,
cartografiere digitala si sisteme de avertizare timpurie.
Comunicarea intre
geologi, autoritati si cetateni Informatiile trebuie sa circule eficient, fara
intarzieri, iar populatia sa fie pregatita cu planuri clare in caz de risc.
Lipsa comunicarii poate transforma un fenomen natural intr-o tragedie umana.
Reparatii inteligente si bune practici In alte tari: • In Germania, minele
vechi sunt monitorizate si transformate in arhive, muzee sau centre de studiu. •
In Polonia, la Wieliczka, sarea este conservata activ si folosita in educatie.
Educatia geologica: un aliat in prevenire Copiii si adultii pot invata
sa "citeasca" peisajul: izvoare sarate, stanci cu sare vizibila, zone instabile
dupa ploaie. Cu o minima formare, comunitatile pot contribui activ la prevenirea
riscurilor.
Concluzie: sa invatam sa locuim deasupra unei mari ascunse Sarea
nu este doar un element banal din bucatarie. Este o forta geologica, o memorie a
oceanelor vechi, dar si un risc tainuit. Sa invatam sa o respectam, sa o studiem
si sa traim in echilibru cu ea – pentru ca sub pamant, in adancuri, marea inca
respira.
